M'UNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate constienţă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează si controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el si natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câstig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupaţie, îndeletnicire. 4. (Înv. si pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferinţă (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nasterii. - Din sl. monka.
Sursă : DEX'98 (44841)  - ana_zecheru

Muncă ≠ odihnă
Sursă : Antonime (71518)  - siveco

M'UNCĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferinţă, su-pliciu, tortură.
Sursă : Sinonime (195139)  - siveco

M'UNCĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. strădanie.
Sursă : Sinonime (195138)  - siveco

m'uncă s. f., g.-d. art. m'uncii; pl. munci
Sursă : DOR (263516)  - siveco

M'UN//CĂ ~ci f. 1) Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale si spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) înv. mai ales la pl. Suferinţă fizică sau/si morală (foarte puternică); chin greu; caznă; tortură; supliciu. 5): ~ silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate si pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka
Sursă : NODEX (344060)  - siveco